... programarea acestora cu o lună mai devreme decât de obicei și faptul că lucrările au fost evaluate de alți profesori decât cei de la clasă...
Acesta este un citat din domnul Florian Lixandru,secretar de stat în Ministerul Educației.
Într-o lume în care învățământul și tehnologia se intersectează din ce în ce mai mult, perfecționarea procesului de evaluare în educație devine esențială pentru asigurarea unui sistem echitabil și eficient. Recent, dezbaterea privind erorile apărute în corectarea lucrărilor de la simularea de Evaluare Națională a stârnit polemici și discuții în rândul specialiștilor în domeniu. Florian Lixandru, secretar de stat în Ministerul Educației, a avansat două posibile cauze ale acestor erori, însă există aspecte fundamentale care nu au fost abordate și care ar putea aduce clarificări esențiale în acest context.
Una dintre observațiile semnificative se referă la modalitatea de corectare a elementelor de tip adevărat/fals și grilă. Se știe foarte bine că, baremele de corectare sunt disponibile corectorilor în timpul evaluării. Cu toate acestea, erorile au apărut, contrar așteptărilor. Adică un corector a punctat itemul ca rezolvat corect iar celălalt ca incorect. Această situație ridică întrebări importante cu privire la integritatea și eficiența procesului de evaluare și la capacitatea de intelegerea și utilizare a platformei de corectare de către corectori. Dacă totul este în mod teoretic perfect transparent, de ce apar totuși erori?
Evaluarea automată a itemilor de tip adevarat/fals șsi grila ar putea fi soluția la această problemă. Introducerea unei platforme de corectare automată, în care baremele de corectare sunt integrate direct în sistem, ar putea elimina posibilitatea intervenției umane și implicit a erorilor de evaluare. Astfel, în cazul elementelor de tip adevărat/fals și grilă, sistemul ar putea oferi un răspuns instantaneu, eliminând subiectivitatea și posibilitatea de eroare umană.
Cu toate acestea, trebuie să ne întrebăm de ce sistemul actual a permis aceste erori și cum putem evita repetarea lor în viitor. O posibilă explicație ar putea fi că, în ciuda faptului că baremele sunt disponibile corectorilor, unii dintre aceștia ar putea să nu le urmeze cu rigurozitate sau să fie influențați de subiectivitate în procesul de evaluare. Acest lucru arată că perfecționarea procesului de evaluare nu se rezumă doar la implementarea tehnologiei, ci și la asigurarea unei culturi a transparenței și integrității în rândul celor implicați în proces.
De asemenea, o altă observație importantă este legată de consecințele pe care aceste erori le au asupra elevilor. Este evident că erorile de evaluare nu au fost în favoarea lor, iar nepunctarea unui răspuns corect poate avea consecințe serioase asupra notelor finale. Mai mult decât atât, discrepanțele mici în evaluare, precum cele între două erori, pot duce la diferențe semnificative în nota finală a elevului. Această inechitate ar trebui să fie abordată și soluționată în cadrul sistemului de evaluare.
În lumina acestor observații, construirea unei platforme care să elimine posibilitatea erorilor umane în procesul de evaluare devine imperativă. Aceasta ar trebui să fie proiectată astfel încât să integreze baremele de corectare direct în sistem, astfel încât evaluarea să devină un proces obiectiv și transparent. Cu toate acestea, implementarea unei astfel de platforme nu ar trebui să fie văzută ca o soluție finală, ci mai degrabă ca un pas în direcția corectă.
În concluzie, erorile apărute în corectarea lucrărilor de la simularea de Evaluare Națională reprezintă o problemă complexă, care necesită o abordare cuprinzătoare. Perfecționarea procesului de evaluare în educație implică nu doar introducerea tehnologiei, ci și asigurarea unei culturi a integrității și transparenței în rândul celor implicați în proces. Implementarea unei platforme de corectare automată ar putea fi un pas important în această direcție, dar este esențial să ne asigurăm că acest proces este îmbinat cu eforturi continue de îmbunătățire a sistemului de evaluare în ansamblu.